Ganduri…

Zambete si relativitate… falsitatea adevarului si ploaia…

Per total, o dupa-amiaza frumoasa, racorasa (a plouat un pic, un pic mai tare, si a fost incredibil de placut ) si nu in ultimul rand constructiva si educativa .

Nu am mai fost de mult pe Strada Domneasca (de ce i se mai spune asa??? pare cinic, ironic si cu un usor iz de rememorare falsa, a unor vremuri de mult trecute, care aveau un alt iz, unul mai romantic poate) … si nu am mai auzit de vreo 2 ani cantecul “Valurile Dunarii”, rasunand in difuzoare, la ora fixa, inainte de bataile de razboi ale ceasului prefecturii.

Mi-au trecut atatea amintiri, atatea scene petrecute pe aceasta strada, acum tacuta si uda, si m-am departat de partenerul meu de discutie… dupa un timp am revenit… si am continuat discutia.. in care…

Am facut si o scurta oda suferintei… si in rest..noapte buna!!!

Nu am mai scris de mult… iar ceea ce scriu in ultimul timp nu prea mai are valoare… nu mai am cele necesare scrisului… si e bine… sar, sarut , iubesc, traiesc… simt… poate o sa revin in curand cu ceva substantial, placut ochilor vostri, nu ca micul monstru din saptele monitorului, care va provoaca dezgustul …

Dar pana sa revin, o sa mai treaca putin timp… caci acum sunt mult prea egoist.. am prins o farama de fericire (o farama mai mare) si o vreau numai pentru mine, nu vreau sa o impart cu nimeni, vreau sa fie doar a mea, doar eu sa iau gheata si sa o racesc… doar eu… doar eu…

Si astfel am respectat si sfatul unei persoane, si am devenit “mai rau” …. …. iar mi s-a facut dor “sa cad in verde” …

Mergeam pe strada admirand norii, tragand tare aer in piept, sarutand cerul… si deodata poc!!! am dat peste ea… isi lega calma sireturile… iar cand am lovit-o a ridicat capul…

-Hey, lunaticule!!! uita-te pe unde mergi!
-Ewww…scuze… nu am vrut…
-Nu-i nimic…stai linistit…daca erai vreun maneler era mai urat…
-Ok… imi dai voie sa ma revansez???
-Ce ai vrea sa faci??
-Pai daca te-as invita la un suc, ai accepta???
-Nu cred… da’ eu te invit sa urci la mine…si bem acolo o cafea sau ce vrei sa bei!!!
-Si daca te-as refuza, da’ as accepta sa mergem amandoi acasa…
-As accepta evident.. desi as fi clar descumpanita ca ai refuzat invitatia mea… fara a-mi da nici o scuza …
-Si daca ti-as spune ca am obosit, ca mai am putin si cad din picoare, ca nu pot sa inchid ochii fara sa-i vad pe cei pe care ii iubesc si pe care i-am ranit, pe cei carora le iau fericirea si le-o inlocuiesc cu suferinta??? Ce ai face??
-Te-as inveli intr-o patura moale , te-as strange in brate ca pe-un ghemotoc mare si pufos ce esti, te-as saruta pe frunte si te-as lasa sa dormi… sa dormi pana cand vei visa ceva frumos, ceva ce-ti va aduce fericirea, sa te trezesti cand esti fericit, cand ai chef de viata, cand ai chef sa iubesti si sa faci ce vrei!!!

Restul drumului am mers unul langa celalalt fara sa ne spunem un cuvant… ne priveam scurt si fugitiv din cand in cand, rosind amandoi cand celalalt ne vedea privirea aruncata… ne stiam de atata timp, si totusi iata-ne rosind ca doi copii cand ne schimbam cate o privire… am condus-o pana la usa, apoi m-am intors pe calcaie si am plecat spre casa…. mai sunt si oameni care ma iarta si in ciuda suferintei ce le-am adus-o mai tin la mine, si ma protejeaza??? Ciudate fapturi mai suntem… si eu ma integrez perfect… poate aveam dreptate cand spuneam ca suntem dependenti de durere… dar cat de tare poate sa fie aceasta dependenta???

M-am trantit pe pat si acolo am ramas…. nu vedeam nici un motiv sa ma ridic… sa continui…. voiam sa dorm… sa uit… sa ma odihnesc…                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Stateam intins … asteptand… ce , nici nu cred ca stiam…doar stateam…dar acel ceva, chiar daca eu nu stiam ce e, nu a intarziat sa apara…. m-a luat usor in brate, si-a apasat buzele calde si moi pe gatul meu…. si a ramas acolo….  Unul din degetele ei a declansat Eden-ul…. m-am furnicat tot… stia ca innebunesc cand imi face asta…  m-am intors si am luat-o in brate…. o strangeam cat puteam de tare… voiam sa o simt acolo, sa o simt a mea…. si EA facea la fel…  am inchis ochii si am pus capul pe pieptul ei… am ramas acolo , amandoi, nemiscati…. imbratisati… pentru mine nimic nu mai conta… si-a apasat iarasi buzele pe fruntea mea…

Atunci m-am trezit… zambind… eram fericit… visele inca ma mai fac fericit…. si cred ca e doar vina ta….    TE VISEZ ….SI TE IUBESC!!!

“S-a ridicat si a plecat
In urma ei nu a lasat
Decat cearceaful gol…
Si urme de parfum in nor..
Incuie-l in perete
E timpul orb si surd
Priveste cat de absurd
Sta si zambeste…”

A plecat… am ramas cateva zeci de secunde blocat, rezemat de perete, cu ochii in gol…. ce-am facut?!?!?! Iar i-am omorat fericirea fara pic de remuscare.

Vreau sa ma intind… sunt obosit, cad din picioare, mintea ma doare…. trupul sangereaza…. ochii orbesc…. simturile dispar…
M-am trantit pe pat… am impins adanc capul in asternut incercand sa-mi inec lacrimile… nu puteam… plangeam in hohote… nu ma puteam controla… de ce? de ce? de ce??? de ce am facut asta iar??? de ce am ranit-o iar??? de ce m-am aruncat in glod inca o data???? de ce???

Peste cateva ore eram cu rucsacul in spate…. era greu, plin de carti … voiam sa ies din starea asta… eram pregatit sa cersesc un strop de fericire…. nu a aparut nimeni sa mi-l dea.

Am vrut sa ma inveselesc…. am vrut sa sar, sa topai…. sa rad si sa uit de tot…. da’ parca nu prea vroiau calcaiele mele sa se ridice… am ajuns la o bordura… am sarit usor… sperand ca atunci cand ating solul sa ma impinga inapoi picioarele ca niste arcuri, asa cum fac mereu cand sar… nu au facut-o… am ramas cu privirea atintita la varful adidasilor…. nici sa mai topai nu mai pot… ce se petrece cu mine??? ce mi-am facut???

Nu am reusit sa ies din starea respectiva… pentru ca nu am fost iertat pentru greselile facute…. eu nu ma pot ierta pentru ele…. nu am putut niciodata si nu o sa incep acum…. macar atat… o urma stearsa de demnitate sa mai pastrez si eu….

… simt ca nimic nu ma mai poate vindeca…. devin treptat un pesimist, cel putin dintr-un punct de vedere… si nu vreau… da’ am cam obosit…

Cand sta cu capul pe pieptul tau si tu simti ca-nnebunesti,
Cand isi apasa buzele atat de usor pe fruntea ta si tu simti ca te topesti,
Cand te stange in brate si tu te simti un zeu,
Cand te trage de mana si tu simti ca zbori,
Cand stai cu ea pe-o banca si simti ca timpul s-a oprit,
Cand topai ca un iepuras doar pentru ca ea zambeste,
Cand trebuie sa pleci dar trupul nu ti se urmeste,
Cand abia te atinge si tu tremuri,
Cand iti sopteste ca te iubeste si tu nici nu mai auzi,
Cand te uiti in ochii ei si simti ca o iubesti,
Cand te chinui s-o tot necajesti doar pentru ca e dulce,
Cand stai ore-n sir singur pe o banca doar pentru ca si ea a fost acolo,
Cand simti ca zbori si ea iti da aripi,
Cand simti ca-noti si ea e apa,
Cand simti ca plangi si ea e lacrima,
Cand clipesti si o vezi mereu pe ea,

Atunci o iubesti……… si nimic nu mai conteaza…..

decat EA….

Sunt fericit!!! Da’, stiu , nu asta e ceea ce vreti voi sa cititi aici, voi vreti ca eu sa fiu deprimat, sa am lipsuri, frustrari, sa simt un gol in mine… si astfel sa am acea pasa creativa, in care din om iese artistul…. altfel spus monstrul care apuca dalta si loveste fara mila bucata de piatra din fata lui… sperand sa apara ceva bun, frumos, placut… dand tot ce e in el…

Da’ acum nu e asa : acum sunt fericit… in ultimul timp am o stare de plictiseala, de sfarsire… cu toate astea, eu am chef sa sar, sa topai, sa fiu nebun…

Iar am mers pe strada in ritm de ragga, apoi in ritmuri indie… am tot topait, sarit, fredonat, cantat… stiti voi… chestii normale pentru un descreierat…

Da’ asta sunt acum ………. un nebun cu chef de viata… cu chef de a musca…

Deci daca vreti, sunati-ma… da’ nu noaptea, dupa unu… caci “atunci doarme in mine nebunu’ “… si pierdeti distractia…

Fericirea e o stare de moment… si iubirea la fel… si viata la fel pana la urma…. deci sa castigi inseamna sa stii sa prelungesti momentul cat mai mult!!!

Aveam privirea pe cer… admiram norii… si ma gandeam cum ca aceasta e adevarata fericire… nu dragostea… aia e doar implinirea.. ce ti se tot refuza… si cum mergeam… pe o banca, intr-un parculet… am zarit un prieten… nu-l mai vazusem de mult…

M-am dus si m-am asezat langa el fara sa-i spun nimic… ne uitam unul la celalalt… timp de vreo 5 minute… ne-am tot examinat reciproc…

-Te-ai schimbat!!! zise el, cu o oarecare parere de rau in voce(?!?)

-Da… m-a schimbat…

-Pari obosit, suparat…. iti lipseste ceva??? Ce ai patit???

-Da… imi lipseste nepasarea… fericirea implicit…

-Ai grija… ar fi bine daca ai reusi perfectiunea : sa iubesti ca un simplu observator, si totusi cu pasiune… daca ai prea multa pasiune, si esti un prea slab observator… ajungi ca Al-x….

-?!?

-El a vrut s-o uite pe prietena lui… cea pe care o iubise.. iar ea plecase… fara nici o remuscare… a vrut s-o uite, sa uite de tot… si nu a putut in nici un fel… si si-a injectat o doza …. si atunci a uitat… si a ramas injectandu-si doze.. si uitand.. .departe de fericire.. dar si de suparare si tristete…  un observator pur … in curand va muri… e din ce in ce mai slabit…. in curand trupul ii va ceda… nu ii pare rau pentru ce a facut si ce face… doar sta calm.. si isi ia dozele… nestiind care ii va fi ultima… privind nepasator la acele seringilor…

-Si tu… tu n-ai vrut sa uiti pe nimeni.. de ce ai impins seringa cu o doza ???

-Eu… eu voiam sa ma simt altfel… sa fiu fericit… sa fiu ametit.. sa fiu intr-un fel.. nu stiu exact cum… si am zis ca sa vad cum e … si am impins.. mai putin de o doza…. si stii ce luni au urmat pana am revenit … la o stare mai buna…

-Da… stiu… si, in rest, cum o mai duci???

-Stau… admir norii… frunzele… parca tu m-ai invatat asta… tu mereu ai pus fericirea altora pe primul plan… si tie nu ti-a mai ramas suficienta… si am senzatia ca asta s-a intamplat si acum… iar ai adus undeva fericire… si o cedezi pe a ta…

-Si daca de data asta am adus mai multa suferinta decat fericire… si am sacrificat si fericirea mea???

A ridicat incet coltul drept al gurii… nu avea un raspuns… nimeni nu pare sa aiba.. nici macar eu… m-am ridicat de pe banca.. i-am strans tare mana… si am plecat… lasandu-l in continuare sa admire norii albi si pufosi de sub verdele frunzelor…

Imi amintesc cum stateam si vorbeam ore in sir… despre noi… despre mine.. despre tot… despre adevar si minciuna… despre dependente si lupta cu ele… despre viata si moarte…

O data imi amintesc ca stateam cu spatele la tine.. tu ma tineai in brate…. stiai ca innebunesc cand faci asta… si o faceai atat de des…

M-ai intors… m-ai cuprins in bratelele tale fine ca de catifea… ne-am rostogolit prin pat… o data.. si-ncodata… si poc!!! tu ai cazut pe podea, eu am ramas intr-o rana la marginea patului…

-Ce faci ??? te-am intrebat eu pe-un ton jucaus, copilaresc.

-Iaca ce sa fac… s-a terminat patul, ursulet!!! mi-ai spus tu zambind duios, lasand sa se intrevada dintre buzele rosii ca sangele un rand de dinti albi ca sideful.

Te-am luat cu ambele maini de gat … si te-am ridicat… n-aveai nici un gand de impotrivire.. . te supuneai orice ti-as fi facut…

M-ai luat in brate si iar ne-am rostogolit prin pat… o data… de doua ori… si am ajuns la pozitia initiala… cu spatele la tine… am inchis ochii… atunci nu imi dadeam seama cat de pretioasa e orice clipa alaturi de tine… tu ai pus capul intre umerii mei… m-ai strans mai tare de mijloc… si am adormit amandoi…

Cand m-am trezit spatele imi era rece… tu nu mai erai acolo … in schimb in camera domnea un miros puternic de menta… am deschis incet ochii si te-am vazut.. stand pe podea… uitandu-te la mine… cu o cana de ceai in mana…

-Esti atat de dulce cand dormi… esti ca un copilas!!! Aaa… era sa uit…  Poftim.. ia-o.. nu am vrut sa o las sa se raceasca!!!

Am luat masinal cana din mainile tale… tu ti-ai pus mainile pe obrajii mei.. si le aveai atat de fierbinti… si buzele la fel… si am inchis iar ochii… si iar am fugit de dorintele tale… de amintiri… de tot… de fericirea ce eram dator sa ti-o ofer… pe care nu ti-am oferit-o niciodata, cu care am plecat… pentru a o risipi in van…

Do you still remember when we were both dead?

You were laying on the bed, with your arms covered in blood… and I was smashed on the floor, unable to move… numb.

“I still remember
how you looked that afternoon.
There was only you.”

Erai ravasita… eu muream de durere , iar tu plangeai… un plans puternic iti umfla pieptul, gata sa-l faca sa explodeze…

Cu greu mi-am adunat orice farama de forta din corp si m-am ridicat… m-am uitat in ochii tai… si am vazut o imagine reala a mea… a monstrului din mine… aveam ochii sticlosi, reci, fara pic de lumina in ei, trasaturile drepte, colturoase… ascutite… si o expresie mortuara, de om in permanenta in purgatoriu, care se resemneaza de la a mai evolua… si pe care nimic nu-l mai poate impresiona…

Am incercat sa pasesc… dar picioarele nu m-au ascultat… s-au impletit… iar eu am cazut pe pat, langa tine… in lesin.

“M-am trezit nefericit
Plecase fericirea in zori de zi”

Am ridicat capul si m-am uitat in jur… nu mai erai… cu o sfortare am ridicat mana dreapta … speram sa gasesc ceva, sa te gasesc pe tine, sa mai fii acolo pentru mine… dar am strans pumnul gol… nu ma intalnit nimic… nici macar dulcele tau parfum nu mai era… nimic din tine… fusesei o naluca… sau fusesem eu o fantasma?

Mi-a cazut capul la loc pe pat… ochii mi s-au umplut de lacrimi… i-am inchis vrand sa uit, vrand ca durerea dintre tample sa dispara…. si am cazut iar… iar si iar…

’cause that’s how I am : “fallin’ forever”.