10 seconds left to comply… ( 10 secunde pentru a te conforma…)

Adesea in viata intalnim momente cand trebuie sa decidem ceva crucial, cand lucrurile nu au decurs tocmai lin si ne aflam intr-un impas din care trebuie sa iesim repede. O veche zicala spune ca “Noaptea e un sfetnic bun.”, si in general asa e, dar nu intotdeauna dispunem de o noapte pentru a ne sfatui cu ea.

Credinta intr-o forta superioara care ne poate influenta viata duce treptat la reducerea controlului pe care credem ca il avem asupra propriei vieti, si implicit a responsabilitatilor. Astfel, obisnuiti cu gandul ca “Dumnezeu are grija de noi”, in loc sa ne gandim la viitor si a incerca sa-l planificam pe cat posibil, ne lasam “in voia Domnului” si nu ne facem griji pentru ziua de poimaine. In general aceasta abordare nu aduce nici o dauna serioasa, dar atunci cand ne aflam intr-un moment de criza s-ar putea ca voia noastra sa fie mai presus de voia Bunului Dumnezeu.

“Ce nu pot crea, nu pot intelege!” (Richard Feynman – Laureat al Premiului Nobel pentru Fizica)

Dat fiind ca scrierea de fata e prima dintr-o serie mai lunga, nu voi sari direct in a demonta, pentru a reconstrui apoi, sistemul actual de gandire, ci voi incerca sa subliniez niste aspecte cheie din problematica ce urmeaza a fi tratata, realizand o modesta introducere in ceea ce urmatoarele articole vor trata in detaliu.

Cel mai adesea mi se adreseaza intrebarea “Cum pot trai in incertitudine?”. Asta mi se pare usor, si daca ne gandim putin realizam ca toata viata ne-o traim in incertitudine, iar siguranta de moment pe care o simtim nu e lipsa acesteia si inlocuierea ei cu certitudini, ci pur si simplu ignorarea ei. Nici unul dintre noi nu poate fi sigur ca maine va mai trai, cu toate acestea ne gandim inainte de a adormi la ce urmeaza a face in dimineata urmatoare : trezit, facut cafeaua, imbracat copiii, pregatit micul dejun, trezit partenera de viata, savurat cafeaua si tigara alaturi de ea, urcat in masina, dus copiii la scoala si apoi mers la locul de munca. Ne gandim la toate acestea fara a sti daca nu cumva in somn vom suferi un atac de cord sau insuficienta respiratorie, si astfel dimineata se va transforma intr-un cosmar, nicidecum in visul creionat de noi.