Synchronized

Intrase agitat, infasurat in paltonul negru, ascunzandu-si privirea in reverul ridicat. Nu-i pasa unde avea sa stea, nu conta nimic in afara de el si ea. Se asezase la prima masa libera, isi scoase in graba haina si fularul si isi aprinse calm o tigara. Fumul caldut ce ii mangaia plamanii ca mai apoi sa-i inunde narile il linistea mereu.

Se gandea la ce avea sa urmeze : o discutie foarte aprinsa, probabil cu momente tensionate intre ei, reprosuri din partea ei si taceri lungi si apasate din partea lui. Era totusi calm, de acelasi calm care il inconjura mereu, starnind adesea in publicul sau adjective ca inuman, rece, insensibil, intangibil. Era calmul pe care si-l impuse ca regula de viata pentru minte, sa gandeasca mereu totul calm si rece, lucid si rational, fara a se lasa abatut sau influentat de sentimente sau trairi.

Calmul sau mental contrasta cu agitatia trupului. Simtea sangele fierbandu-i in vene, aerul apasandu-I plamanii sa se desfaca, miscarile repezite si violente.

Se saturase de discutii inutile in jurul unor subiecte puerile, de certuri fara motiv, de stari schimbatoare si rani provocate accidental, fara a avea vreunul idée ca le-a provocat pana nu devenea prea tarziu. Voia sa revina in aceeasi miscare perfect sincronizata, care ii aducea mereu pe amandoi in aceeasi stare, in acelasi loc…

Usa cafenelei se deschise brusc. Intra agitata, isi scoase paltonul grabita si se aseza. Era la fel ca el. Revenisera la normal… fara ca vreunul sa fi sesizat sau stiut cand.