Traiesc prea mult pentru a ma irosi in scrisul aici. Timpul pe care voi il aveti eu nu-l mai am, sub nici o forma – nici teoretic, nici practic. Sunt permanent in rezolvarea anumitor probleme si explicarea altora, alerg mereu, fara a ma opri, dar avand intotdeauna momente in care sa admir tot ce fac. Si tot ce am. Voi imi veti ierta lipsa caracterelor, stiind ca ele se vor intoarce candva. Momentan nu am timp de mai mult.
P.S.: Fizica s-a reintors si problemele au aparut iarasi. Explicatii nesatisfacatoare si teorii temerare se infiripa. Doar o robotica din cand in cand se trezeste a ma privi cum sunt pierdut din lumea voastra in gandurile mele, alaturi de ea.
