Ploaie metafizica iulie 5, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: aroganta, dragoste, ego, eu, gand, idei, iubire, nimic, pasiune, pasiuni, ploaie, profan, sentimente, vise
trackback
Stau si ma uit la galosii inca uzi. Desi pletele mi s-au uscat, amintirea buzelor tale pe ele inca dainuieste. Dar aici nu va fi iar vorba despre tine ca de obicei, ci despre mine. Despre un mine ud si visator, cum de mult nu m-am mai gasit.
Candva credeam sincer ca ploaia incepe sa-si piarda semnificatiile si sensurile oferite adevaratilor indragostiti. Cred ca m-am inselat. Ma bucur ca m-am inselat. Ploaia imi pare din ce in ce mai des intr-o relatie intima cu fiecare om pe care il uda, relatie ca aceea dintre 2 indragostiti, ea invelindu-l pe el in ea si pe amandoi cu o patura groasa, a carei semnificatie sa nu se stie decat de ei.
Sentimentul avut in repetate randuri cum ca toate lucrurile mici si frumoase se profanizeaza prin adoptarea si acordarea lor de sensuri si simboluri de catre oricine se crede in anume stari m-a parasit. De fapt in acest sentiment se ascundea dorinta mea de a nu fi invadat de normal si de lucruri comune, pastrand ciudateniile si ideile ca fiind cat mai originale. M-am inselat, nimic din acestea intamplandu-se. De fiecare data cand ploua oamenii alearga in continuare sa se adaposteasca, iar eu in continuare imi mentin pasul incet si molcom, savurand stropii ce imi saruta pielea.
Candva am intrebat pe cineva daca noi comunicam cel mai mult prin cuvinte sau necuvinte. Mi s-a raspuns categoric ca prin necuvinte, si am cazut de acord. Cuvintele sunt utile din perspectiva in care pot schita necuvinte, mai departe rostul lor din perspectiva emotionala se pierde.
Zambete si hohote de ras, sah jucat pe fuga, plete ude, trupuri arzande, analize si emotii. Vise ce se implinesc acum, sau vise ce se implinesc inainte de a fi visate. Totul facut in flacari, cu pasiune. Caci asa cum stim cu totii “The only bites not to be forgotten are those when you bite to break skin!”.
Si sunt cicatrici nevindecate, ganduri nerostite, zambete fara motiv… doar pentru ca…
Ma bucur pentru tine ca traiesti atent viata. Cautarile tale, incercarile tale sunt foarte normale… Si atat de comune…
Oare ciudateniile si ideile originale nu sunt normale si comune unei categorii de oameni? Sau unei perioade din viata fiecaruia?
Oare nu exista in “timpul” fiecarui om un moment in care nu stie sa alerge ca sa se adaposteasca de ploi?
Sa existe vreun om care „sa nu fi scris o poezie” ori vreunul care sa nu fi fost sarutat de ploaie si iubire deopotriva?
Care o fi deosebirea dintre unicul TU si unicul EL sau unicul EU?
Sa fie vorba de cat de atent cauti raspunsurile?
Ele vin tocmai dinspre lucrurile mici, sunt in gesturile marunte si foarte aproape noua.
EI prefera cuvintele, EA necuvintele. Asa se face ca EI si EA se atrag si ard in focul pasiunii. Dar fiecare are visul propriu. O clipa se pot intalni in vise. Daca asta vor. Si daca sunt atenti traisec clipa cat o vesnicie. Restul e doar o parere. O parere desre care putem spune “candva credeam sincer ca …”
imi place fotografia…