Disclaimer iulie 29, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: eu, ganduri, idei, ego, fizica, lume, timp, robot
add a comment
Traiesc prea mult pentru a ma irosi in scrisul aici. Timpul pe care voi il aveti eu nu-l mai am, sub nici o forma – nici teoretic, nici practic. Sunt permanent in rezolvarea anumitor probleme si explicarea altora, alerg mereu, fara a ma opri, dar avand intotdeauna momente in care sa admir tot ce fac. Si tot ce am. Voi imi veti ierta lipsa caracterelor, stiind ca ele se vor intoarce candva. Momentan nu am timp de mai mult.
P.S.: Fizica s-a reintors si problemele au aparut iarasi. Explicatii nesatisfacatoare si teorii temerare se infiripa. Doar o robotica din cand in cand se trezeste a ma privi cum sunt pierdut din lumea voastra in gandurile mele, alaturi de ea.
Despre prietenie iulie 20, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: dragoste, ego, eu, ganduri, idei, iubire, nimic, oameni, pritenie, zbor
6 comments
Am apreciat intotdeauna persoanele care leaga prietenii stranse si de lunga durata, in care nici unul dintre cei implicati nu da semne de plictiseala sau nesiguranta. I-am apreciat in ciuda faptului ca niciodata nu am inteles nevoia de a te lega de cineva atat de strans, exceptand jumatatea ta, vazand acest legamant ca un fel de pilon ce eventual te-ar putea incetini din cand in cand. Nu am inteles nevoia asta, in schimb din cand in cand m-am conformat ei.
Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea. Cei care mereu mi-au zis cand credeau ca gresesc, cand nu intelegeau ce fac, dar niciodata nu mi-au impus sa ma schimb. Ei m-au lasat mereu sa plec si sa vin la orice ora si de oriunde, stiind ca mereu ma voi intoarce la ei cu noi ganduri.
Si mereu am facut’o. Cu ei nu am ratat nimic, de la cele mai adanci suferinte la cele mai luminoase bucurii. Ei nu au vazut plecarile mele ca pe o tradare niciodata, mereu le-au vazut ca pe o reinnoire, ca pe un lucru firesc de care eu aveam nevoie pentru a-mi continua viata. Mereu alaturi de ei.
Ciudat mi se pare ca desi acestia m-au inteles cat de mult posibil si m-au acceptat, intotdeauna s-au gasit altii care sa imi sara la gat pentru a imi explica cum eu de fapt ii tradez. Am atribuit mereu aceste reactii lipsei de cunoastere si probabil diferentelor de perceptie. Oricat de brutali ar fi fost ei in reprosuri, nu au fost niciodata aproape de brutalitatea pura a prietenilor care imi explicau diferite bucati din mine, argumentand ore in sir distrugerea mea fortata sau naturala, dar pe care ei doreau sa mi-o deseneze, asigurandu-se ca in caz ca nu consider bine ce se intampla, voi sti ce sa schimb. Nu au gresit niciodata, dar eu nu i-am ascultat prea des. Nu au fost deranjati ca nu le iau ideile si sugestiile in considerare, au fost doar fericiti ca am ajuns sa ma redresez, si chiar singur. Au apreciat mereu, cred, revolta mea impotriva absolut oricarui lucru, si scepticismul extrem la care supuneam orice. Inca o mai fac.
Inca ma intreb ce este e fapt prietenia. Un drept sau un privilegiu? Oricum ar fi, nimeni nu are dreptul sa reproseze altuia modalitatea de abordare a ei, sau perspectiva asupra ei. Prietenia e libertate neconditionata. Probabil de asta am ajuns sa numesc din ce in ce mai putine persoane ca prieteni, si din ce in ce mai multi ca amici sau doar cunostinte.
Pentru ca sunt atat de putini care inteleg ca : “I’m like a bird, I only fly away. I don’t know where my soul is, I don’t know where my home is.” Sunt putini, dar ei ma lasa sa caut mereu, stiind ca nu voi gasi decat odata. Mereu ma invelesc in ganduri si idei, si ma lasa sa adorm pe unde apuc prin casele lor. Mereu ne zambim fara motiv dar plin de subintelesuri, legandu-ne mai tare unii de altii.
Zborul nu inseamna mereu plecare. Unii au inteles’o, altii nu dau semne a o face prea curand. Oricum va fi, plutirea e jocul meu.
Decizii divine iulie 13, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: alegeri, alfa, ateism, decizie, divin, dumnezeu, durere, ego, eu, fericire, ganduri, idei, mare, neant, nihil, omega, pesimism, prapastie, principii, suferinta, suprematie, vise
5 comments
Printre mii de cuvinte despre doua vieti in care va ploua mereu, despre fiecare picatura care cade oriunde si un sentiment arde tot mai intens, despre vise schimbate si alegeri luate de unul pentru 2, a inceput sa ploua si peste noi.
Si desi pletele mi s-au udat de mii de ori inaintre, desi su-a uscat de mii de ori, acum ele o fac diferit. Acum se uda ca un mijloc ce deserveste un scop, si se usuca in moduri diferite de fiecare data. Si nu cred ca se va schimba asta in anii ce vin, in toti anii ce vin.
Visele inca mi se schimba, inca traiesc, si inca mai am puterea sa le omor si sa nasc altele in locul lor. Cand nu voi mai putea, nu voi mai fi. Nu va mai fi nimic pentru ca eu. La fel cum nu va mai fi nimic daca marea nu va mai fi langa mine, sau daca ploaia nu ar mai cadea sa imi spele pacatele. O suferinta eterna, desi edificatoare, nu ma tenteaza in fata a doua fericiri perfecte.
Din cand in cand ma bucur ca ajung pe cate un colt de stanca. Neantul am atrage cu un magnetism de-a dreptul mefistic. Acolo, in fata nimicului si in fata mea, ma decid cum sunt. Ma decid pe mine, si imi revad totul. Visele, principiile, lucrurile care conteaza. In acel neant arunc apoi tot ce e surplus. Si e mult. Pentru ca mereu ma grabesc sa ma stabilizez, cand de fapt acest lucru mereu mi-a parut total indezirabil.
Pe marginea acelei prapastii imi decid mereu suprematia si mi-o confirm. De acolo imi iau puterea si acolo o revars cand se stinge, numai pentru a primi alta mai intensa inapoi. Acolo incepe si se termina totul. Acolo alfa si omega stau mereu imbratisati. Un colt de stanca in care marea loveste cu furie, cu un petic de iarba si lacrimi mereu cazand din cer.
Am decis. Am decis sa-i las sa-si puna intrebari, sa se chinuie, sa piarda prin mine ce vad mai frumos si mai inaltator, sa fiu egoist si sa imi alerg in continuare fericirea. Acea fericire despre care de mult spuneam ca am asteapta intre doua cearsafuri, cu umerii reci si buzele arzande.
Am decis sa raman Dumnezeu in continuare. Sa nu indeplinesc dorinte si sa imi demonstrez ca sunt puternic, avand puterea dar a nu actiona cu ea.
Ploaie metafizica iulie 5, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: aroganta, dragoste, ego, eu, gand, idei, iubire, nimic, pasiune, pasiuni, ploaie, profan, sentimente, vise
2 comments
Stau si ma uit la galosii inca uzi. Desi pletele mi s-au uscat, amintirea buzelor tale pe ele inca dainuieste. Dar aici nu va fi iar vorba despre tine ca de obicei, ci despre mine. Despre un mine ud si visator, cum de mult nu m-am mai gasit.
Candva credeam sincer ca ploaia incepe sa-si piarda semnificatiile si sensurile oferite adevaratilor indragostiti. Cred ca m-am inselat. Ma bucur ca m-am inselat. Ploaia imi pare din ce in ce mai des intr-o relatie intima cu fiecare om pe care il uda, relatie ca aceea dintre 2 indragostiti, ea invelindu-l pe el in ea si pe amandoi cu o patura groasa, a carei semnificatie sa nu se stie decat de ei.
Sentimentul avut in repetate randuri cum ca toate lucrurile mici si frumoase se profanizeaza prin adoptarea si acordarea lor de sensuri si simboluri de catre oricine se crede in anume stari m-a parasit. De fapt in acest sentiment se ascundea dorinta mea de a nu fi invadat de normal si de lucruri comune, pastrand ciudateniile si ideile ca fiind cat mai originale. M-am inselat, nimic din acestea intamplandu-se. De fiecare data cand ploua oamenii alearga in continuare sa se adaposteasca, iar eu in continuare imi mentin pasul incet si molcom, savurand stropii ce imi saruta pielea.
Candva am intrebat pe cineva daca noi comunicam cel mai mult prin cuvinte sau necuvinte. Mi s-a raspuns categoric ca prin necuvinte, si am cazut de acord. Cuvintele sunt utile din perspectiva in care pot schita necuvinte, mai departe rostul lor din perspectiva emotionala se pierde.
Zambete si hohote de ras, sah jucat pe fuga, plete ude, trupuri arzande, analize si emotii. Vise ce se implinesc acum, sau vise ce se implinesc inainte de a fi visate. Totul facut in flacari, cu pasiune. Caci asa cum stim cu totii “The only bites not to be forgotten are those when you bite to break skin!”.
Si sunt cicatrici nevindecate, ganduri nerostite, zambete fara motiv… doar pentru ca…
