Ganduri…

Plimbandu-ma alene de unul singur pe sub copacii din care cadeau flori de tei, ma gandeam la puerilitatea lumii inconjuratoare, falsitatea sentimentelor, ignoranta fata de sine, teama de a te recunoaste si “trendul” de a suferi.

Le voi trata pe rand, succint, caci sunt prea fericit sa scriu ganduri, fie ele si amare.

1. Puerilitatea sau cum sa nu vezi decat o singura culoare si sa o crezi rosu aprins ( “Children of your world”)

Ludicul si copilaria ua farmecul lor, dar cand asupra trupului au trecut ceva ani ce nu prea mai merg numarati pe degetele de la maini, incepi sa te gandesti daca nu devii penibil. Nu e ca penibilitatea te-ar putea deranja in vreun fel, ca doar cand te minti ca iubesti te mai minti pe deasupra ca esti si egoist, dar ca puerilitatea ar putea provoaca greata celor din jur, si mai ales celor de la care ai avea ce roua informationala sa sorbi. Dar nu, tu nu ai nevoie de frunze, ca doar esti copac. O mica observatie : Copacii din “Abatie in stejaris” a lui Caspar David Friedrich erau romatici numai din cauza ruinei din spate si a cimitirului din fata – fara ele, ar fi fost ca orice lucru mort, neimplicand distrugerea sau cerand a priori ca trairea sa fi trecut prin el.

2.Falsitatea sentimetelor sau culorile care nu au expresie decat ca expresie a neajunsului (“Smoke and mirrors instead of masks?”)

Aceleasi efecte ca si la punctul 1, doar ca acum penibilul radiaza iar amuzamentul celorlalti le inlocuieste scarba. Asa ca data viitoare cand auziti : ” -Iubito, minti atat de bine ca ma iubesti incat ai ajuns sa o crezi si tu! ” ganditi-va cine e iubita, cine minte, cine vorbeste cu oglinda, si mai ales pe cine l-a bufnit rasul de la fumul ce dorea a da aer romatic de secol XVII in delir.

3.Ignoranta de sine sau cum alcoolul te ajuta sa uiti pe bucati ( “El a inteles tot! “: spuse Cioran privind betivul ce se uita la oamenii ducandu-se la camp cu constiinciozitate)

E interdependenta cu starea de la punctul 2, ele generandu-se reciproc si sustinandu-se reciproc. Vrand sa ignori ce esti de fapt, aruncand tone de machiaj fara gratia animatoarelor adevarate, ajungi o caricatura ridicola a ceva ce ar fi trebuti sa fie macar frumos, sa nu spun sublim. In momentul in care apare un monstru prea sigur pe sine si care se iubeste prea mult, sa iti sparga oglinda, dai din maini si din picioare, te zbati de parca ti-a chestionat natura intrinseca, cand el tocmai pe aia doreste sa o vada si tu sa o scoti la iveala. False dureri si suferinte, false senzatii sau falsa cunoastere, le vei incerca pe toate, uitand ca ei tocmai pe astea ti le reproseaza si tocmai la ele au devenit imuni.

4.”Trendul” de a suferi sau pana si calul batut e purificat prin durere, chiar daca nu se lauda a avea constiinta ( “Moda lui Cioran prinde bine, doar ca paltonul trebuie imbibat in tutun fumat cand esti nud! “)

Citind Cioran, individul ajunge sa creada ca suferinta in sine inalta si trimite in reverie si asceza, uitand cat de cizelata era mintea lui Cioran, si astfel perceptia sa asupra suferintei. O fi “cool” sa suferi de neliniste metafizica, dar daca o gramada de oameni ti-au zis ca e mai bine sa nu incerci sa o faci, macar incearca sa vezi cum e si pe partea cealalta, inainte sa falsezi la scena deschisa. Incapacitatea de durere alaturata falsificarii ei produce scarba in randul celor capabili de ea, chiar daca epateaza sau nu cu ea. Iar tu vrei tocmai pe ei sa-i impresionezi si sa te aclame. Bravo, in loc de trandafirii ai primit roadele pamantului cunoscute in popor drept “rosii”. Roaga-te sa nu le ofere cineva reciclate prin propriul sistem digestiv, in timpul reprezentatiei ce o oferi.

Atat am avut de transmis momentan tuturor puberilor ce doresc a fi speciali prin simtire. Nu esti special daca simti sau crezi ca simti, ci doar daca esti capabil sa o faci, chiar daca nu o faci.