Ganduri…

Vantul adie usor, fluturadu-mi pletele intr-un dans lin. Boarea ce adie imi inunda narile cu mirosul tau, iar in ureche bataile vantului aduc a soaptele tale. Am ajuns la treptele mici de piatra, distruse de apa si timpul ce le-au spalat de atata vreme. Cobor incet, si merg alene cu malul apei, privind pierdut la valurile ce se lovesc unduios de tarm. Apa seamana cu o femeie : se unduieste senzual dand impresia ca te-ar putea cuprinde si totodata completa, ca ai stapani’o dar totodata nu ai avea pic de control. Si vocea ei e superba, mereu vorbeste soptit, iar limba valurilor ei te ademeneste sa fii numai al ei si ea numai a ta.

Buturuga mea inconjurata de ape era acum uscata. M-am asezat incet si am inchis ochii.Eram doar eu, singur. Apa si gandurile mele erau singura muzica care plutea in mintea mea, una asemanatoare acelor parti furtunoase din Wagner. Ura si iubire, distrugere si nastere, plin si goliciune.

Toate m-au imbratisat brusc si tare. Mi-a fost dor de mine.