Teama mai 4, 2009
Posted by cip in Aleatorii....Tags: contrast, deificare, dezgust, dorian, dragoste, dumnezeu, durere, ego, eu, fiinta, frica, ganduri, gray, idei, iubesc, iubire, moarte, nihil, nihilism, oglinda, pesimism, portret, scarba, slabiciuni, suferinta, teama, uman, umanitate, ura, urasc
trackback
Singura stare in care manifest teama e iubirea. Manifest o teama scarboasa, fara de mine si prin extrapolare fata de tot ce ma inconjoara. Ma simt slab, lipsit de putere, eu cel obsedat de control si putere, cel care se stie a fi un dumnezeu.
In aceste stari imi este scarba de mine, fiinta mea ma dezgusta total, imi observ slabiciunea care de la slabiciune centrata pe o anumita persoana devine centrata pe sine, si ma simt dezgustat de propria faptura. Scarba imi creste exponential cu clipele petrecute in aceasta stare, si ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa ma urasc. Ma urasc pentru ca iubesc. Ma urasc pentru ca nu mai am control asupra persoanei mele, asupra sufletului meu (care nici nu cred ca exista), si astfel devin si mai instabil psihic si emotional decat de obicei. Acum accept si stimuli externi, care desi mici, dau impulsuri puternice starilor mele. Si ma trezesc iar, inecandu-mi lacrimile in mine si ura in tacere, ma abtin a mi-o varsa, pentru ca tot ce iese din mine e esenta mea, o esenta intunecata, raul in genere. Si ma abtin sa imi las gandurile sa mi se scurga din gura ca sangele ce mi-o inunda cu ceva vreme in urma, de fiecare data cand primeam prea multe lovituri. Pentru ca sangele mea cadea mereu greu pe podele albe sau negre de marmura, dar gandurile mele cad mereu pe oameni, care sunt prea slabi sa isi pastreze raceala asa cum marmura grea o facea mereu. Prin ei vorbele mele trec si lasa adesea urme adanci, gauri pe care nu le poate reumple nimeni, nici macar ei, nici macar eu.
Ma urasc pentru fiinta ce devin atunci cand iubesc. Dau dovada de prea multa umanitate, devin prea uman desi totodata monstrosul meu eu se dilata, isi arata coltii si isi desface aripile. Sunt dezgustat de umanitate, de latura aceea care ne face pe toti sensibili, receptivi la sentimente. Umanitatea inseamna slabiciuni, inseamna chiar cizelarea lor, deificarea lor, iar eu le urasc, si sunt dezgustat de ele, iar atunci cand le vad pe chipul meu, oglinda isi schimba imaginea ca portretul lui Dorian. Si asa e si normal, caci asta sunt, un Dorian in adevaratul sens al cuvantului.
Teama e un sentiment al celor slabi, un sentiment al sclavilor ce nu au curajul sau nebunia de a se revolta. E un sentiment dizgratios, lipsit de rafinament sau candoare, care nu inspira decat mila, ceea ce e si mai scarbos.
Ma urasc cand imi este teama. Ma urasc cand iubesc. Mi-e teama sa iubesc. Mi-e teama sa-mi fie teama.
http://www.trilulilu.ro/panicduck/6be952aa8795fa
Ascultă asta , să-mi spui cum ti se pare
.
ffs, people! dati omului ce are nevoie!
http://www.youtube.com/watch?v=NuDzOvMTx4s
Asculta asta, nu ma intereseaza cum ti se pare
.
@ Dpolly: e ok melodia. imi place.
Cum sa-ti placa, omule, melodia aia? Doamne sfinte, parca-i Cohen intr-o biserica.
Aaaaaa, o faci pe “politicosul”. Am inteles.
ura uratzeste oamenii. ii face mai rai. ai putea pur si simplu sa accepti ca iubesti. dar nu vrei pentru ca te face slab. orice om care iubeste este slab in fata iubitei. daca nu ar fi, inseamna ca nu ar iubi. toata lumea este slaba, fragila si proasta cind iubeste. iubirea este despre a lasa garda jos pentru a fi iubiti, comportand riscul de a fi loviti. e alegerea ta, daca vrei sa fii iubit sau nu. de a fi slab sau nu.
pacat ca iti este scarba de acel om care iubeste. este ca si cum ai prefera sa fii un monstru de piatra. chiar asta vrei sa fii? de piatra? de gheata?
A iubi înseamnă a te teme, iar a te teme înseamnă a iubi…
Se poate iubi si fara sa iti fie teama, fara sa te transformi in ceva mieros.. poti sa iubesti pur si simplu. Sau nah, cel putin te poti calma in timp.
Come oon. people! Cip mieros? Niciodata! Cip sa iubeasca pur si simplu sau sa se calmeze in timp?? Niciodata! Singurul mod in care devine mai uman este acela ca incepe sa se teama. Iubind, continua sa fie la fel de puternic sau poate mai puternic, continua sa tina garda sus doar ca se teme. E o senzatie noua caruia el ii spune teama.
Cip nu-i fragil si slab! Pana si recunoasterea senzatiei de teama implica taria!
Aberez? In fine. Nu-mi place cand criterii generale ale iubirii incearca sa-ti fie aplicate! ” e normal sa-ti fie teama!” Nu E! Nu teama ta! Care nu e normala, nici in iubirea ta care nu e normala.
Inainte gaseam timp sa stam mult de vorba… acum nu reusim sa gasim decat timp sa tacem impreuna…
povestea cu tacerea… este poate din cauza ca au ramas lucruri grele nespuse, si care trebuie spuse… nespuse din acelasi motiv: teama. pina cind nu se darima zidurile ridicate din diferite motive, tacerea va ramine constient sau inconstient. poti sa dai indicii unui om de cum se pot darima zidurile, dar nu poti sa le darimi tu pentru el. este imposibil a comunica cu un om care e inchis in propriile sale ziduri, si mai ales cu un om care nu vrea sa le darime, si se incapatzineaza la nesfirsit in a le darima. e ca si cum ai vrea sa salvezi un prizonier care nu vrea sa fie salvat.
si spuneti-mi: care e limita intre normal si anormal, intre nebun si sanatos, intre egoist si altruist? ce e iubire normala la voi? vreti sa definiti o gaussiana?
Povestea cu tacerea, Cris, este exact cum ai spus-o tu! Si tare frumos si adevarat ai spus-o!
Cu “gaussiana” a fost mai greu la mine si a trebuit sa cer explicatii… le-am primit si mi-au placut…
Intrebarile tale cred ca realizezi ca sunt retorice si nu asteapta un raspuns, nici nu ar avea cum… ce e normal si ce nu e… eu sunt nebun sau voi sunteti nebuni?… asta tine de scara de valori a fiecaruia… parerea mea tinea de mine si de cat de putin/mult cunosc, eram subiectiva…
Dragostea nebuna. Dintr-o specie pe cale de disparitie. Si cu niste caracteristici pe care le-as dori generalizate in normalitate. Si ceilalti (fazi, insipizi, usor manipulati de sistem, prea artificial sociali, “asa SE face” ca principiu) sa fie cei nebuni si de renegat.
“Dragostea daca nu e nebunie curata nu are nici un sens”
Intre altruist si egoist e doar diferenta definitorie si de opozitie.
da… intrebarile erau retorice si veneau ca raspuns la comentariul despre iubire normala. ma bucur ca esti de acord cu mine, si imi pare rau ca da, dragostea nebuna e pe cale de disparitie si ca nu multa lume o cunoaste sau nu vrea sa o cunoasca.
Nu aveti dreptate. Nici unul.
Si nu doresti tu sa ne spui cum e de fapt?
Spitz, ma repet, eram doar subiectiva… vorbesc din prisma mea si a sentimentelor mele si binenteles din impresia mea superioara ca l-as cunoaste pe Cip… argumente generale la oameni rari nu se aplica…
A, nu, eu scriam asa.. sa vad reactii. Poate porneam discutii ceva. Data viitoare, cand mai scrie/spune cineva “N-ai dreptate”, ori e bou, ori se face (eu m-am facut) – caci tre’ sa scrie *de ce* (miruna s-a prins cine-s
) considera asa. Asa puteti replica si voi: “Ok, atunci noi credem ca TU nu ai dreptate”. Altfel spus, devine un fel de “Ba nu! Ba da! Ba nu!” etc.
“argumente generale la oameni rari nu se aplica…” – asta in sine fiind o generalizare.
Dupa zbilioane de calcule, practic cel mai bun atac la o astfel de replica este ori “De ce?” ori “Ok”. FU, cica nu-s practic… Humpf!