Dupa o saptamana in care am ranit, m-a durut, m-am incalzit, m-am simtit bine, am fost inconjurat de prieteni si de persoane care tin la mine (cel putin asa se simte din mine), o saptamana in care m’am mai vindecat putin si in care am inceput sa ma intremez dupa lunga-mi convalescenta, in care am inceput sa deschid incet-incet ochii si sa las lumina sa ii raneasca initial, pentru ca apoi sa-mi fie revelatoare, urmeaza ultima etapa.
Urmeaza uitarea definitiva, de mine, de tine, de tot si de toate. Ma voi lasa in bratele unei doamne suave si tandre, o doamna cu miscari calme si totodata spontane, rapizi dar melodice, plutitoare si totodata ancorate. Ma voi abandona in bratele ei si voi uita. Ma voi abandona, iar ei, prietenii mei vor sta in jur, prada aceleiasi femei fatale pentru toti.
Eu vreau sa uit. Eu trebuie sa uit. Sa ma uit. Caci in aceasta saptamana m-am recautat, m-am redefinit, m-am regasit. M-am reindragostit de mine si de viata. Iar diseara voi pluti in indragosteala mea perpetua, voi fi undeva intre cer si pamant, intre inger si demon, intre om si animal, intre mine si mine.
Good at being alone… loving you…
“M-am reindragostit de mine si de viata. Iar diseara voi pluti in indragosteala mea perpetua, voi fi undeva intre cer si pamant, intre inger si demon, intre om si animal, intre mine si mine.”
Cip, hai să te învăţ ceva. Poate nicio persoană din viaţa ta nu ţi-a zis-o, dar fiecare bărbat se află la capătul propriei p**i. Până aici e clar, da? Ei, când te pui TOT TU la celălalt capăt (“între mine şi mine”, doamne, cum să scrii aşa ceva) se cheamă labă. (mă rog, dacă-ţi scoţi nişte coaste îţi poţi face şi-un oral, da’ îi mai greu)
Titlul mă duce cu gândul la aceeaşi ipostază a ta.
P.S. Şi dacă nu te refereai la ce s-a gândit căpşoru’ meu, înseamnă că eşti emokid, da’ ţi-am mai zis asta.
rrimuna: Mai bine taceai.
de ce? cip o merita… prea multa dulcegarie duce la indigestie, chiar si atunci cind suferi.
mendeleev: mai bine tăceai şi tu.
Pana la urma, Rrimuna, este sau nu EmoKid?
e emokid aşa, deep inside
) nu se manifestă în exterior (mă rog, are rucsac cu floricele) şi nu recunoaşte că e emokid. dar se încadrează perfect în tipar (concluzie trasă după ce i-am citit câteva texte de suferind).
Frumoasa lectie de anatomie aplicata. Uitati cat de usor poate deveni omul o prelungire inutila a pulii. Mai vin pe aici ca am ce invata.
Doamne cat am putut rade.
rrimuna mama, nu esti prea sanatoasa
)
comentariu de nota 10. jos palaria
)
no offense cip, dar ti-a zis-o frumos
No offence, dar puţină diplomaţie n-ar strica
@Cristi: Alex m-a provocat să-i las primul comentariu
) că prea nu mai podideam cu admiraţia faţă de cip în fereastra noastră (a mea şi a lui Alex, zic) de pe Y!m 
)
@Cornelia încă am fost prea diplomată pentru stilul meu
Cornelia nu se referea la mine, ne-am lămurit :d
Diplomatia este o treaba a diplomatilor. Miruna trebuie sa fie Miruna … nu o pitzi prefacuta.
Cat despre tine Cip … felicitarile mele domnule … ai reusit sa scri din nou un post de mare succes. Sincere felicitari Cip.
Atat timp cat post-ul a iscat destule comentarii si controverse bravo autorului!!
@Cherie fara suparare, insa valoarea unui blogger/articol nu se bazeaza [mereu] pe numarul de comentarii
eg: daca eu scriu un post cu mesajul “plec la mare” si imi comenteaza 100 de insi, asta nu inseamna ca este un post mai bun decat unul bine gandit ce a primit doar 10 comentarii.
sunt si exceptii, insa nu in cazul de fata.
@Cristi măi eu am mai zis că cip e emokid, da’ dacă nu terminăm cu răutăţile o să devină emokidul suprem.
o să-l avem pe conştiinţă. oricum, ai dreptate în ce-ai zis mai sus 
Dar de cand a fi diplomat/a e sinonim cu pitzi prefacuta !? Nu, acum pe bune. Probabil atunci cand spusul verde-n fata se confunda pe alocuri cu nesimtirea.
Cip, mama, daca nu e teoria aia a ta complicata, sigur suferi de personalitate multipla.
Legat de valoare post vs. numar comentarii, ce ma amuza [somehow] este ca tot de un post normal, tot in stilul cip, lumea nu era atat de interesata. Mnoh bine ca veni comentariul rimunei sa scoata din >>monotonie<< postul ca lumea cum repede vede ceva cu tente de vulgaritate cum “whooooa!!!” [doar ceva ce-mi sta momentan pe creier, fara nicio tinta.]
Comentariile sunt mai tari decat articolul… care este emo intradevar cum este, insusi, Cip pe al sau blog… pe atat de emo aici cat de energic, zambitor, optimist si plin de incredere in sine este in realitate… Cip… la cat te cunosc eu, deja iti adori articolul pentru numarul de comentarii iscate… Bravo!