Wasting away octombrie 5, 2008
Posted by cip in Aleatorii....Tags: bine, durere, ego, eu, ganduri, idei, intens, necesar, oameni, placere, rau, sentiment, traire, veridic, viata
trackback
V-ati gandit vreodata cat de mult ne irosim sentimentele? Si cat de degeaba? Cum ne consumam iubirea inainte sa intalnim dragostea adevarata, ne irosim sangele rece inainte sa avem cu adevarat nevoie de el, ne irosim pe noi inainte sa fi apucat sa traim cat de putin?
Nu putem oare noi, fiinte rationale, sa ne controlam acest lucru?!?
Sincer, eu cred ca nu. Nu ar mai avea farmec viata. La fiecare moment din viata trebuie sa ai ceva de admirat, ceva de dorit din ce ai avut si ai pierdut!
Astfel la batranete admiram naivitatea nestiutoare a copilariei, dar mai ales pe cea stiutoare tineretii. De fapt admiram, dar cel mai mult regretam cantitatea de sentiment pe care o avem de consumat, si ne imputam ideea ca nu eram constienti de ea si ca o risipeam. Cand de fapt, tocmai acest lucru este cel mai desirabil, caci odata cu trecerea timpului peste noi, chiar daca trece sau nu si peste sufletul nostru, sigur trece peste trupul nostru. Iar la sfarsitul unei vieti organice la intensitate maxima rareori poate supravietui cea sentimentala la o intensitate cat de cat ridicata.
Daca salvam din sentiment acum, cand inca il mai avem, vom ramane cu el pana la sfarsit, fara ceva pasional, inflacarat de dat, ci cel mult o umbra fada si vestejita a unei trairi trecute, care insa nici ea in sine nu a avut intensitatea, si implicit veridicitatea necesara.
Asadar, sa simtim si sa ne risipim… sau poate nu! Voi ce credeti?
“Astfel la batranete admiram naivitatea nestiutoare a copilariei, dar mai ales pe cea stiutoare tineretii. ” de unde esti asa de sigur ?
Pai… parerea mea ar fi ca ai partial dreptate…
Spun asta pentru ca am ajuns de curand la concluzia ca societatea asta nu mai urmareste sentimentele reale. Daca ti se va spune “te iubesc”, va fi cel mai probabil din cauza unei excitari hormonale in exces, care la un moment dat trece, la fel si relatia. Oamenii nu mai sunt capabili sa traiasca sentimentul in sine.
Un baiat nu va aprecia o fata pentru personalitatea ei, pentru ideile ei, pentru felul de a fi, pentru dorinte, sentimente, idealuri, calitati si defecte la un loc. NU! Majoritatea baietilor se simt atrasi de fund, sani si articolele vestimentare. Deci vezi? nu e loc de ratiune ci doar de un instinct animalic care pe cei cu 2 neuroni ii domina.
Acelasi lucru pot spune si despre fete care se simt mai atrase de un tip cu pozitie sociala, bani, masina, care eventual merge la sala dar pt care ea nu ar fi decat o “alta”. Sa fim seriosi, cat timp credeti ca vor petrece impreuna ca apoi sa-si dea seama ca vor sa-si impartaseasca “sentimentele” o viata intreaga.
In schimb exista si exceptii in lumea asta… oameni putini, ascunsi, pierduti printe turma de materialisti si ipocriti care formeaza orasul, tara, in care traim.
intr.un fel asa e..
doar ca sentimentele..mereu pot fi readuse la intensitate maxima
parerea mea..
pentru ca asta vine din inima..
si inima moare odata cu trupul..
si totusi,,,sunt sigura ca dragostea adevarata..e o singura data..nu te poti indragosti cu adevarat de mai multe ori..