Ganduri…

Afara ploua. Incet, calm, tacticos, ritmat, ciclic. La fel gandesc si eu acum, ciclic. Am pasit timid pe cimentul rece si umed, ciment ce-mi transmitea un fior placut in tot corpul. Am intins mana, si primul strop nu a ezitat sa mi se aseze in palma. Un al doilea, mai timid, s-a asternut pe varful unui deget. Pentru o secunda. Apoi a cazut. Si s-a oprit din nou.Pe buzele tale arse de atata iubire. Ai sorbit usor picatura aceea rece, lasand-o sa ti se prelinga lin pe trahee. Un fior ti-a strabatut trupul fraged, cauzand totodata un tremur al buzelor.

Te-am luat-o in brate si te-am strans-o la piept cat am putut de tare. Erai atat de rece, si nu mai aveai nici un semn cum ca viata s-ar scurge prin acel trup. Mainile tale subtiri, catifelate si reci s-au incolacit in jurul gatului meu.Buzele ni s-au impreunat, lasand ploaia sa treaca din tine in mine.

Am inchis ochii pentru cateva clipe, si cand i-am deschis eram din nou singur pe cimentul rece, admirand ploaia.Am ridicat privirea spre cer, si atunci…
… un strop mi-a cazut pe buze… acel strop erai tu…