Uita si nu mai gandi!!! iulie 28, 2008
Posted by cip in Aleatorii....Tags: demon, discurs, disparitie, dorian, dragoste, fericire, gray, iubire, moarte, monolog, oscar, placere, selena, sentimente, senzatii, traiti, viata, vis, visare, wilde
trackback
Uita de ele, uita de tine , uita de tot!!! Nu te mai gandi la fericirea lor, gandeste-te la a ta!!! Fii egoist, pe lumea asta nu e suficienta fericire pentru toti, si o stii si tu prea bine, ai simtit-o pe pielea ta!!! Ia fericirea ce o doresti si uita de a celorlalti! Lasa-i sa se zbata in noroi, in glod, sa moara de durere! Lasa-i sa faca asta in timp ce tu sugi fericirea dintr-o femeie, dintr-o lume, in timp ce tu sorbi seva de pe o frunza!!! Fii ca Dorian ( cu referire la Dorian Gray, personajul lui Oscar Wilde) , doar il admiri atat de mult, si ai inteles atatea de la el!!!
Nu te mai gandi la durerea ce o aduci! Ce, ai impresia ca esti singurul care o aduce??? Toti o aducem , o si propovaduim unii dintre noi, si tu te vezi atat de distrugator!!! Nu te mai uita la ele ca la niste temple, gandeste-te ca sunt doar niste tarfe care aduc suferinta, toate , de la cea mai “pura”, cum iti pace tie sa le vezi , pana la cea mai ordinara curva !!! Nu merita nimic, cu atat mai putin nopti nedormite, lacrimi varsate, inimi frante!!!
Stii versul ala pe care mi l-ai spus acum vreo 2 zile, in care te tot regasesti tu, in ultimul timp, ”Always find my place among the ashes” ??? De ce crezi tu ca vocea unei femei il face perfect, sublim, selenic??? De ce??? Pentru ca e real, realitatea e perfecta, e ideala, e selenica, pentru cei care au curajul sa taie, sa ia ce vor, sa aduca suferinta pentru a primi inapoi flori… pentru ca e atat de real , femeile chiar sunt in cenusa, sunt nimic, sunt moarte pura, si dupa moarte… sunt ramasitele vietii , niste fiinte de cea mai joasa speta!!!
M-am trezit cu ochii in lacrimi, venele umflate, o durere insuportabila in cosul pieptului si un suflet sfasiat!!! Nu stiu cat mai rezist asa, doare , imi pocnesc muschii de durere, imi ies ochii din orbite, dar corpul , mintea, nu produce anticorpi, nu vrea sa se apere … vrea sa ma lase sa mor, sa sufar… dar parca asta vreau si eu, si atunci de ce ma mai plang???
… One day I’m gonna forget your name
and one sweet day, you’re gonna drown in my lost pain…
Ziua aceea a venit, mi-o doresc sa fi venit… vreau ca tu sa uiti numele meu, sa nu mai stii de mine, sa nu ma mai gasesti oricum, oriunde si oricand… vreau ca tu , demonul meu care imi administrezi constant suferinta, sa te ineci… vreau sa te uit, sa-ti uit numele… da’ nici macar nu ti-l stiu, totusi tu stii totul despre mine, si mai ales, stii cum sa ma omori putin cate putin… vreau sa dispari.. vreau sa te reneg din mine, sa fii ca si cum nu ai fi parte din mine, ca si cum nu ai fi acolo de cand ma stiu… nu conteaza ca tu m-ai tinut in viata de atatea ori….
vreau ca tu sa mori, si eu sa traiesc!!!

erau 2 copii,dar doar unul avea sa moara…
inima aprinsa odata acum rece,stinsa inecata in lacrimi…
“Trebuie sa continui, Cip. Trebuie sa-mi faci generatii care imi vor continua existenta. Tu esti Eu, Cip. Eu exist numai prin tine. Este prea greu. Renunta. Nu poti face fata. Lupti impotriva unor forte cu care nu te poti masura. Putini pot si sunt nefericiti. Nu mai lupta impotriva mea, ci alatura-mi-te; iti va fi mai usor. Dragostea este atat de frumoasa. Vointa impotriva ei este urata, o strica. Puterea nascuta din ea este prosteala filosofilor. Dar tu esti mai istet ca ei, nu, dragul meu Cip? Indragosteste-te si vino alaturi de miliardele de fiinte care mi s-au dedicat. Asa e ca imi vei fi alaturi?”
Tu stai pe fotoliu, c-un Kent intre degete si paharul de Wembley alaturi, tragi un fum adanc sa-ti infrupte plamanii negri si dependenti, cu cealalta mana “redresandu-ti” zona falica, ii dai fumul in fata si-i spui: “Nu.”
Natura a dat-o-n bara de cand ne-a permis vointa, hihihi.