Ganduri…

Aveam privirea pe cer… admiram norii… si ma gandeam cum ca aceasta e adevarata fericire… nu dragostea… aia e doar implinirea.. ce ti se tot refuza… si cum mergeam… pe o banca, intr-un parculet… am zarit un prieten… nu-l mai vazusem de mult…

M-am dus si m-am asezat langa el fara sa-i spun nimic… ne uitam unul la celalalt… timp de vreo 5 minute… ne-am tot examinat reciproc…

-Te-ai schimbat!!! zise el, cu o oarecare parere de rau in voce(?!?)

-Da… m-a schimbat…

-Pari obosit, suparat…. iti lipseste ceva??? Ce ai patit???

-Da… imi lipseste nepasarea… fericirea implicit…

-Ai grija… ar fi bine daca ai reusi perfectiunea : sa iubesti ca un simplu observator, si totusi cu pasiune… daca ai prea multa pasiune, si esti un prea slab observator… ajungi ca Al-x….

-?!?

-El a vrut s-o uite pe prietena lui… cea pe care o iubise.. iar ea plecase… fara nici o remuscare… a vrut s-o uite, sa uite de tot… si nu a putut in nici un fel… si si-a injectat o doza …. si atunci a uitat… si a ramas injectandu-si doze.. si uitand.. .departe de fericire.. dar si de suparare si tristete…  un observator pur … in curand va muri… e din ce in ce mai slabit…. in curand trupul ii va ceda… nu ii pare rau pentru ce a facut si ce face… doar sta calm.. si isi ia dozele… nestiind care ii va fi ultima… privind nepasator la acele seringilor…

-Si tu… tu n-ai vrut sa uiti pe nimeni.. de ce ai impins seringa cu o doza ???

-Eu… eu voiam sa ma simt altfel… sa fiu fericit… sa fiu ametit.. sa fiu intr-un fel.. nu stiu exact cum… si am zis ca sa vad cum e … si am impins.. mai putin de o doza…. si stii ce luni au urmat pana am revenit … la o stare mai buna…

-Da… stiu… si, in rest, cum o mai duci???

-Stau… admir norii… frunzele… parca tu m-ai invatat asta… tu mereu ai pus fericirea altora pe primul plan… si tie nu ti-a mai ramas suficienta… si am senzatia ca asta s-a intamplat si acum… iar ai adus undeva fericire… si o cedezi pe a ta…

-Si daca de data asta am adus mai multa suferinta decat fericire… si am sacrificat si fericirea mea???

A ridicat incet coltul drept al gurii… nu avea un raspuns… nimeni nu pare sa aiba.. nici macar eu… m-am ridicat de pe banca.. i-am strans tare mana… si am plecat… lasandu-l in continuare sa admire norii albi si pufosi de sub verdele frunzelor…