S-a terminat patul mai 27, 2008
Posted by cip in Aleatorii....Tags: amintiri, eu, ganduri, idei, memories
trackback
Imi amintesc cum stateam si vorbeam ore in sir… despre noi… despre mine.. despre tot… despre adevar si minciuna… despre dependente si lupta cu ele… despre viata si moarte…
O data imi amintesc ca stateam cu spatele la tine.. tu ma tineai in brate…. stiai ca innebunesc cand faci asta… si o faceai atat de des…
M-ai intors… m-ai cuprins in bratelele tale fine ca de catifea… ne-am rostogolit prin pat… o data.. si-ncodata… si poc!!! tu ai cazut pe podea, eu am ramas intr-o rana la marginea patului…
-Ce faci ??? te-am intrebat eu pe-un ton jucaus, copilaresc.
-Iaca ce sa fac… s-a terminat patul, ursulet!!! mi-ai spus tu zambind duios, lasand sa se intrevada dintre buzele rosii ca sangele un rand de dinti albi ca sideful.
Te-am luat cu ambele maini de gat … si te-am ridicat… n-aveai nici un gand de impotrivire.. . te supuneai orice ti-as fi facut…
M-ai luat in brate si iar ne-am rostogolit prin pat… o data… de doua ori… si am ajuns la pozitia initiala… cu spatele la tine… am inchis ochii… atunci nu imi dadeam seama cat de pretioasa e orice clipa alaturi de tine… tu ai pus capul intre umerii mei… m-ai strans mai tare de mijloc… si am adormit amandoi…
Cand m-am trezit spatele imi era rece… tu nu mai erai acolo … in schimb in camera domnea un miros puternic de menta… am deschis incet ochii si te-am vazut.. stand pe podea… uitandu-te la mine… cu o cana de ceai in mana…
-Esti atat de dulce cand dormi… esti ca un copilas!!! Aaa… era sa uit… Poftim.. ia-o.. nu am vrut sa o las sa se raceasca!!!
Am luat masinal cana din mainile tale… tu ti-ai pus mainile pe obrajii mei.. si le aveai atat de fierbinti… si buzele la fel… si am inchis iar ochii… si iar am fugit de dorintele tale… de amintiri… de tot… de fericirea ce eram dator sa ti-o ofer… pe care nu ti-am oferit-o niciodata, cu care am plecat… pentru a o risipi in van…
Trist! Dar oare e prea tarziu sa o gasesti si sa te revansezi, oferindu-i fericirea pe care o merita?
eu asa cred… acum trebuie sa-mi duc mai departe crucea… cu remuscari… cu lacrimi… si cu mine in special…
amintirile nu sunt bune decat daca ne ajuta sa traim mai departe.
de ce oamenii isi deplang soarta in loc sa lupte pentru ea pana la capat? oare “speranta moare ultima”este doar o vorba in vant?
nu-mi deplang soarta… si lupt pentru ea pana la capat… asta e daor o intamplare din trecut… care a trecut… acum eu nu mai sunt aceeasi persoana care a ranit-o pe ea… m-am schimbat…. si mie mi se pare ca nu e doar o vorba-n vant ca “speranta moare ultima”
obisnuieste-te cu gandul ca pentru ea vei ramane doar acela pe care l-a iubit si care a ranit-o. altceva nu mai conteaza.
sa fii fericit!
multumesc de urare (sau blestem??? [pentru ca cineva sa obtina fericire e necesar k cineva sa obtina suferinta.... e echilibru... si deci daca eu sunt fericit... iar am facut pe cineva sa sufere ...:( ])… sa fii si tu fericita!!!