Ganduri…

Do you still remember when we were both dead?

You were laying on the bed, with your arms covered in blood… and I was smashed on the floor, unable to move… numb.

“I still remember
how you looked that afternoon.
There was only you.”

Erai ravasita… eu muream de durere , iar tu plangeai… un plans puternic iti umfla pieptul, gata sa-l faca sa explodeze…

Cu greu mi-am adunat orice farama de forta din corp si m-am ridicat… m-am uitat in ochii tai… si am vazut o imagine reala a mea… a monstrului din mine… aveam ochii sticlosi, reci, fara pic de lumina in ei, trasaturile drepte, colturoase… ascutite… si o expresie mortuara, de om in permanenta in purgatoriu, care se resemneaza de la a mai evolua… si pe care nimic nu-l mai poate impresiona…

Am incercat sa pasesc… dar picioarele nu m-au ascultat… s-au impletit… iar eu am cazut pe pat, langa tine… in lesin.

“M-am trezit nefericit
Plecase fericirea in zori de zi”

Am ridicat capul si m-am uitat in jur… nu mai erai… cu o sfortare am ridicat mana dreapta … speram sa gasesc ceva, sa te gasesc pe tine, sa mai fii acolo pentru mine… dar am strans pumnul gol… nu ma intalnit nimic… nici macar dulcele tau parfum nu mai era… nimic din tine… fusesei o naluca… sau fusesem eu o fantasma?

Mi-a cazut capul la loc pe pat… ochii mi s-au umplut de lacrimi… i-am inchis vrand sa uit, vrand ca durerea dintre tample sa dispara…. si am cazut iar… iar si iar…

’cause that’s how I am : “fallin’ forever”.