Ganduri…

Mai multe posturi au nume de melodii… in functie de starea pe care o aveam cand le-am scris…si astfel si acesta…vreti sa stiti exact…ascultati melodia.

Pana atunci o sa va vorbesc (a se citi scrie ) eu : iar am o stare de amorteala, ma simt sfarsit, fara scop, nu e nimic care sa ma readuca la viata… astept weekend-ul, sa plec la Iasi, sa uit de Galati, sa uit de ce sunt aici, de mine si de tot…

In copilul care punea intrebari puerile s-a trezit astazi adolescentul cu pofta de cunoastere… si astfel au aparut alte intrebari …. pe cat de spontane, pe atat de dureroase…. si imi pare rau ca le-am pus… mai bine procedam ca de obicei… imi puneam intrebari mie… si fie ca imi gaseam un raspuns, fie ca trecea ceva tip si uitam… pana la urma paream bine… si vesel…si fericit ca de obicei.

Da’ iata ca astazi am pus intrebarile cu voce tale…. si s-au auzit.. si au adus tristete… aceeasi tristete care o aduc mereu in sufletul meu.. numai ca astazi a fost exponential mai mare, pentru ca au adus tristete si pe chipul altei persoane… si vazandu-i chipul intristat, sufletul mi s-a intunecat mai tare… iar am avut acel sentiment de furie indreptata impotriva-mi…

Acum ma simt iarasi gol, lipsit de scop… amortit.

Sper sa-mi treaca aceasta stare … I hope it’s just another “Dawn on a Funeral Day”… I still hope…