Ganduri…

Azi am facut o “scurta” plimbare prin ploaie… o ploaie calda ,de vara, placuta ca atingerea unei fete, rece ca sarutul unui turture de gheata, imbietoare ca mireasma merilor abia infloriti, iubita ca…

A fost frumos… a fost prima data cand am mers singur prin ploaie si nu am gandit…aveam mintea goala, doar melodiile rasunau prin creierul meu, cu versuri cantate taraganat, feminin, in stingere…

Aveam in rucsac pelerina… da’ parca picura prea frumos, prea senzual pentru a-mi acoperi pielea… am simtit stropii pe gat, pe maini, pe fata… i-am simtit… si atunci pentru o secunda mintea iar imi fugea la EA , ca apoi sa revian la nimic…

Am spus ca a fost prima data cand nu am gandit… pentru ca in general ploaia e un stimulant extraordinar pentru minte… da’ azi eram prea obosit… sa mai sacrific unul dintre momentele de respiro pentru a face “filosofie de pubela” cu mine insumi….

Ciudat, cand am scris asta, a inceput refrenul al melodia “Highly Evolved” a celor de la The Vines.

In ciuda tuturor caderilor si urcarilor de astazi, a oboselii si a placerii, a ploii si a ei, a fost o zi frumoasa… m-am simtit vivid, fiind mai mereu pe fuga, facand totul presat de timp… gandind mereu, luand pauza doar in reprizele de saruturi si mangaieri…

So , ride with me !!! (tot The Vines- Ride)

Mai multe posturi au nume de melodii… in functie de starea pe care o aveam cand le-am scris…si astfel si acesta…vreti sa stiti exact…ascultati melodia.

Pana atunci o sa va vorbesc (a se citi scrie ) eu : iar am o stare de amorteala, ma simt sfarsit, fara scop, nu e nimic care sa ma readuca la viata… astept weekend-ul, sa plec la Iasi, sa uit de Galati, sa uit de ce sunt aici, de mine si de tot…

In copilul care punea intrebari puerile s-a trezit astazi adolescentul cu pofta de cunoastere… si astfel au aparut alte intrebari …. pe cat de spontane, pe atat de dureroase…. si imi pare rau ca le-am pus… mai bine procedam ca de obicei… imi puneam intrebari mie… si fie ca imi gaseam un raspuns, fie ca trecea ceva tip si uitam… pana la urma paream bine… si vesel…si fericit ca de obicei.

Da’ iata ca astazi am pus intrebarile cu voce tale…. si s-au auzit.. si au adus tristete… aceeasi tristete care o aduc mereu in sufletul meu.. numai ca astazi a fost exponential mai mare, pentru ca au adus tristete si pe chipul altei persoane… si vazandu-i chipul intristat, sufletul mi s-a intunecat mai tare… iar am avut acel sentiment de furie indreptata impotriva-mi…

Acum ma simt iarasi gol, lipsit de scop… amortit.

Sper sa-mi treaca aceasta stare … I hope it’s just another “Dawn on a Funeral Day”… I still hope…