Ganduri…

Merita sa faci din mijloace un scop…

Fericirea- e ceva ce nu putem atinge, suntem oameni… dar merita sa facem din mijloacele de a o obtine un scop…

Tristetea- un rau necesar… nu ma pot abtine sa nu asociez tristetea cu suferinta.. suntem tristi pentru ca suferim, mereu…fie ca vrem sa o acceptam sau nu, fie ca o stim si o constientizam, sau nu… suntem tristi pentru ca suferim…cand nu e un motiv palpabil, suferim pentru ca suntem goi, pentru ca petrecem prea mult timp cu noi, in noi… pentru ca in loc sa respectam conditia de “om”, fiinta sociabila, stam singuri, izolandu-ne de ceilalti, gandind… murind…

Puritatea- oricat de pur ar fi ceva, va interveni mai devreme sau mai tarziu carnalul, nevoia sangelui, si chiar daca ne vom simti scarbiti de noi, dezgustati de ceea ce suntem, nu ne vom putea impotrivi total.. iar incercarea noastra de impotrivire.. s-ar putea sa raneasca

Amorteala- starea dinaintea  mortii, stare de sfasiere totala, moarte clinica… este total opusa starii de sevraj, cand esti vivid, simti ca traiesti si incerci sa faci orice pentru a obtine drog….

Aceste randuri sunt crampeie de ganduri… gandurile avute astazi…cand nu voiam deloc … cand nu aveam deloc nevoie sa gandesc…da’ stiti cum e “I think my thoughts when I don’t really want to, and I don’t need to , ’cause I’m getting away with murder”….

Gandurile astea s-au nascut din amorteala, o amorteala care nu stiu de ce m-a cuprins… poate din lipsa drogului… un drog numit….

AFECTIUNE