Ganduri…

Zilele acestea am avut sentimentele amortite…de fapt mi le-am amortit chiar eu, ieri, iar in dupa-amiaza aceasta 2 fete mi le-au readus la normal…si e intr-un fel bine cu simturile amortite…pentru ca nu esti nici fericit, nici trist, ai mereu un zambet atarnat pe fata, chiar daca e fals, lipsit de sentiment, de substanta, de suflet…si cei din jur isi dau seama… da’ mai bine decat cu simturile amortite e cu ele treze, cand fericirea e atat de puternica incat te doare, cand pur si simplu inima pompeaza mai tare, si simti ca lumea e numai a ta… si in aceasta fericire, la un moment dat, am devenit confuz…. si parca iar eram amortit, dar mi-a trecut repede…

Oare asa e, sa fii confuz e la fel ca atunci cand esti amortit sentimental???

Oare aceasta amorteala e o pauza a sentimentelor, sau doar un repaus

al mintii???