Ganduri…

Ce placut e sa privesti experientele altora doar ca un simplu observator, fara sa filtrezi prin suflet experientele lor, ci doar prin minte si ratiune…si totusi ratiunea mea are suflet…da’ trecem peste asta…o sa revin altadata cu explicatii despre ratiunea mea… acum spuneam cat de frumos e sa privesti experientele altora ca un trecator oarecare….nu ma intelegeti gresit..nu ma bucur de durerea si suferinta altora….dimpotriva..doar ca…nu mai plangi pentru suferinta…

Acum mi-am dat seama ca intr-un fel cautam suferinta, ca asa cum mi-a zis o amica acum cateva zile, ne place sa suferim, si o ”cautam cu lumanarea” …cam asa e….adica chiar ne

indragostim de cine nu trebuie, si chiar ne place sa ne schingiuim singuri viata,

da’ oare o facem voit sau nu???

Adica sunt de acord ca si noi contribuim la suferinta noastra, da’ chiar

vrem asta???

Si totusi, sunt inca critic si dur cu cei aflati in situatia de fata: adica baiatul a

incalcat una dintre primele reguli ale barbatiei : sa nu ravnesti femeia altuia, ceea ce mi se pare josnic din partea lui, si scarbos, da’ asta e doar parerea mea, eu inca vad baietii pe primul plan, ca fiind cei care te ajuta cand nu mai ai iesire dintr-o situatie, care te cara pe brate pana casa cand esti prea obosit sa te duci singur…; iar fata nu a fost suficient de glaciala, a lasat o mica impresia de accesibilitate, da’ poate iarasi gresesc eu, fiind de parere ca fetele care au un baiat trebuie sa fie absolut glaciale cu ceilalti, atata timp cat tin la prietenul lor, si nu vor sa-l raneasca….Da’ iar e doar viziunea mea orizontala, si nu verticala asupra lumii…

Aveti grija…impuneti-va bariere la dragoste, chiar daca ea e netarmuita, si fiti exagerat de fidele,

chiar daca nu e felul vostru, si

chiar daca baiatul poate nu merita….

da’ daca merita, atunci cat de fidele ar trebui sa fiti???

Chiar e greu sa scriem cand suntem fericiti…pentru ca atunci cand suntem fericiti, nu mai avem nevoie de nimic, cu atat mai putin de noi…si astfel…lasam zile fara o notita, fara nici un gand ce merita sa fie notat, fiindca suntem prea egoisti (asa mi se pare ca e si normal) si nu dorim sa impartim fericirea noastra cu nimeni… pentru ca oricum ar fi , avem parte de prea putina, si atunci de ce sa dam si altora… de ce sa nu ne luminam noi putin, si sa dam celor care probabil nu au nevoie de ea, care ar tara-o prin noroi, care nu ar sti sa aprecieze ce le dam… si uite asa mi-am dat seama ca fericirea e ca dragostea- o vrem doar pentru noi, o dam mai des celor ce nu au nevoie de ea si nu stiu sa o aprecieze, si mai rar

sau deloc celor care au nevoie de ea, care ar pastra-o si ar avea grija de  ea, doar pentru ca le-ai oferit-o TU…

Cum a spus si innocente (gasiti link la blogroll) cu ceva timp in urma :”Viaţa e simplă şi frumoasă
Nouă ne place s-o schingium, s-o strivim cu minciuni, să ne îndrăgostim de cine nu trebuie, să ne plângem despre nefericirea noastră… Şi după toate astea ne întrebăm de ce eu, de ce tu…”

Si uite asa v-am aratat ca fericirea e ca viata si ca dragostea, ca DRAGOSTEA e VIATA!!!

Blur-Song 2