Ganduri…

A venit 1 martie…toata lumea cauta martisoare…toti baietii se ingramadesc pe la tarabe(ca putini sunt aia care cauta martisoare la gift shop/galerie de arta) sa ia zeci de martisoare pentru toate fetele pe care le cunosc (adica recunosc ei ca le cunosc)…si astfel se iau cate 100 de martisoare al fel, care ajung in pieptul unei fete,in cel mai fericit caz, sau ca de obicei intr-o punga in care ea isi tine martisoarele primite de la “fani”…Unde a disparut placerea de a cauta cate un martisor pentru fiecare fata, de a-i lua ceva din suflet nu din “trend” sau obisnuinta???…Orice lucru a ajuns sa fie cat de comercial posibil, cat de bun pentru “majoritate”, numai ca mai sunt si unii fraieri (asa ca mine) care nu fac parte din majoritate, si pierd cateva ore sa ia cate un martisor pentru fiecare fata in parte…mai trist e ca nu sunt decat cateva modele, si pana la urma tot am luat mai multe de un fel, ca nu aveam de unde alege…mi s-a facut practic greata de lumea din jur, de aceasta ipocrizie, de aceasta placere falsa, care se incearca sa se ascunda sub un val fals si timid de emotie “-Vai ce dragut, mi-ai luat un martisor! Esti un dulce!”..cand fata primeste pentru a 20-a oara acelasi martisor, numai ca de la alt baiat…astazi aceasta stare de greata mi-a fost oarecum taiata de o colega, care inca mai crede in superstitiile legate de martisor si de venirea primaverii, si m-a rugat foarte copilaresc sa-i leg fundita rosie cu alb de incheietura fina a mainii…n-am pierdut ocazia sa o necajesc putin, intrucat nu voiam sa-i ascult indicatiile pentru ca “vraja” sa fie puternica si facuta asa cum trebuie…da’ pana la urma am cedat si m-am conformat..ca asa sunt eu…ala mic si fraier!!!