Ganduri…

…Mirosul imbietor al ierbii verzi, impreuna cu cel dulce si cald al floricelelor din jurul meu imi infunda narile, dar parca mai puternic decat acestea e mirosul ei, stand langa mine in iarba de un verde pur, cu capul culcat pe pieptul meu, ascultandu-mi bataile inimii, asa cum face de fiecare data cand are ocazia.
Cerul de un albastru clar, cu nori mari, albi si pufosi ma impinge spre visare, spre o stare de fericire deplina…si ca sa-mi desavarsesc acest sentiment, imi fac curaj si o intreb, aproape soptind:
-Ma iubesti?
-…..nu stiu!!!mi-a raspuns ea senina si zambitoare ca intotdeauna.
Am inchis ochii si m-am intors pe o parte, cu spatele la ea……..Voiam sa uit ce tocmai imi spusese……atunci am simtit o suprafata tare de care m-am lovit, iar mirosul domol al ierbii verzi disparuse.
Am deschis incet ochii si m-am uitat in jur….Eram pe podeaua rece a camerei………am cazut