Ganduri…

Merita sa faci din mijloace un scop…

Fericirea- e ceva ce nu putem atinge, suntem oameni… dar merita sa facem din mijloacele de a o obtine un scop…

Tristetea- un rau necesar… nu ma pot abtine sa nu asociez tristetea cu suferinta.. suntem tristi pentru ca suferim, mereu…fie ca vrem sa o acceptam sau nu, fie ca o stim si o constientizam, sau nu… suntem tristi pentru ca suferim…cand nu e un motiv palpabil, suferim pentru ca suntem goi, pentru ca petrecem prea mult timp cu noi, in noi… pentru ca in loc sa respectam conditia de “om”, fiinta sociabila, stam singuri, izolandu-ne de ceilalti, gandind… murind…

Puritatea- oricat de pur ar fi ceva, va interveni mai devreme sau mai tarziu carnalul, nevoia sangelui, si chiar daca ne vom simti scarbiti de noi, dezgustati de ceea ce suntem, nu ne vom putea impotrivi total.. iar incercarea noastra de impotrivire.. s-ar putea sa raneasca

Amorteala- starea dinaintea  mortii, stare de sfasiere totala, moarte clinica… este total opusa starii de sevraj, cand esti vivid, simti ca traiesti si incerci sa faci orice pentru a obtine drog….

Aceste randuri sunt crampeie de ganduri… gandurile avute astazi…cand nu voiam deloc … cand nu aveam deloc nevoie sa gandesc…da’ stiti cum e “I think my thoughts when I don’t really want to, and I don’t need to , ’cause I’m getting away with murder”….

Gandurile astea s-au nascut din amorteala, o amorteala care nu stiu de ce m-a cuprins… poate din lipsa drogului… un drog numit….

AFECTIUNE

Azi a iesit copilul din mine… si pentru prima data, dupa foarte mult timp, l-am simtit zambind… vivid, fericit… pentru prima data l-am simtit ca isi iubeste viata…

Am mancat caise necoapte, verzi, din copacii de care dadeam pe drum … am muscat frunze verzi, am ras inocent , pueril, fara subintelesuri sau urma de trivial…

Da!!! am un copil fericit, zic eu, atat in mine, cat si in afara… si ii iubesc mult pe amandoi…

Si ca un copil veritabil , am pus intrebari, pe tonuri copilaresti, da’ mai ales o intrebare, pe care am pus-o de 2 ori astazi:

“Ce se intampla cu un inger cand raneste si pleaca??? Ce devine el???”

Eu am un raspuns, al meu, dar vreau sa stiu si parerea voastra… daca sunteti generosi…

Azi i-am lasat pe ceilalti sa aleaga pentru mine… am fost psiholog, un bun, calm, rabdator, umil ascultator al gandurilor si suferintelor celor din jur… si m-am revitalizat.. cred ca am mai scris asta da’… ma reincarc cu energie atunci cand ceilalti se descarca de tensiune, suferinta, durere… si se descarca pe mine, cu mine, alaturi de mine… si simt atunci ca iau toata suferinta lor asupra-mi, si oricat de ciudat ar parea.. asta ma reinvigoreaza.

Dupa sedinta cu “pacientul”, am efectuat o sedinta scurta de meditatie… care m-a reincarcat si mai mult… avand acelasi efect tonifiant si revitalizant ca de obicei…

..pentru ca seara sa o las pe EA sa decida ce sa faca cu mine…

Offf, nu-mi vine sa cred cat de fericit sunt dupa o simpla zi, azi!!!

Stati linistiti nu tine de fizica, nici de regula mainii stangi sau a mainii drepte… ci doar de mine… Azi am fost fericit… parca lumea a lucrat la asta… parca toti au vrut sa ma faca fericit… da’ cel mai mult parca EA a vrut asta… si uite ca i-a iesit…

De ce e fericirea mea indusa, si nu nascuta natural???

Pai, in primul rand, ar fi faptul ca imi doream fericirea… deci nu e ea chiar pura, caci fericirea e pura cand nu ti-o doresti, da’ vine fara sa te intrebe… eu imi doream fericirea… si m-a ascultat…

Muzica reggae si EA au completat fericirea adusa de ceilalti, de colegii si prietenii mei….

Da’ mie imi place asa, sa-i vad ca fac un monstru mic fericit… ca pana la urma …. tot “one last reggae for the road” o sa dansam cu totii…

Fug.De mine… de tine.. de voi.M-am saturat sa dau piept cu lacrimile si tristetea.Vreau sa fug de ele, sa gasesc un loc unde sa ma ascund, sa nu ma gaseasca, si sa stau singur si sa le uit…pe ele…. si pe mine.

Stau singur, pe malul Dunarii, pe o buturuga inconjurata de apa, intre 2 salcii ce plang asupra mea, asteptand ca apa sa se retraga si eu sa pot pleca.

Pana atunci nu am nimic de facut, decat sa stau aici si…sa scriu.

Imaginea ce o am in fata e neasemuit de frumoasa, imposibil de descris in cuvinte… totusi o sa fac o incercare… caci incercarea moarte n-are, iar de voi gresi, voi ma veti ierta…iar de nu…

Apa albastru-verzuie, cu tente de bleu pe alocuri, cerul de-un albastru limpede,curat, norii mari, albi si pufosi, padurea verde de pe malul opus… muntii din zare… eu… iubirea… si moartea

Cam asta vede sufletul meu acum… dar el e orb, iar eu sunt prea slab pentru a-l indruma… cu toate acestea…

IUBESC SI FAC CE VREAU!!!

E ora 00:18 si eu stau in fata monitorului… nu stiu ce-am sa scriu, pentru ca sunt prea obosit sa duc pana la capat orice gand, oricat de neinsemnat sau de pretios… opaa! tocmai m-am flatat singur, aberand cum ca as avea vreun gand pretios… ehhh da asta e…. e tarziu si vorbesc prostii…

Azi am avut o zi frumoasa… ca urmare a ei, acum sunt mort de oboseala, imi “cad ochii in gura”… nu am facut cine stie ce actiuni marete, doar “small things which bring hapiness in our deserted lives”… si e bine… m-am distrat, m-am simtit bine… si presimt ca bestia  din mine o sa reinvie cate de curand… o aud noaptea cum rage…deschid ochii si incerc zadarnic sa caut ceva prin intuneric… nu gasesc nimic, nu aud nimic, da’ stiu ca ea e acolo, asteptand…

Cartea “Nunta in cer ” e la aceeasi pagina 212-213 ca acum doua saptamani, cand am citit ultima oara din ea… nu am mai cautat sa-mi fac timp sa citesc… nu am avut dispozitia necesara…

Afara e intuneric si doar lumina pala a catorva felinare cuteaza sa incerce a-l strapunge… peste tot e intuneric si liniste… e atat de ademenitoare aceasta liniste…

Din pacate nu o sa-i pot ceda acestei tentatii, ci ma voi duce la culcare… si voi ceda acestei tentatii carnale…

Nu stiu ce am scris pana acum… sunt prea obosit sa recitesc si sa corectez, deci daca gasiti vreo greseala, iertati-ma… o faceti??? va roog….

Somn usor , noapte buna tuturor si sa aveti vise placute (si pufoase pentru cine vrea) !!!

Am ajuns acasa extrem de nervos… pe mine… de fapt era ceva ura , tristete si furie , indreptate impotriva mea, nutrite de catre mine…

Azi am adus nefericire… si ma enerveaza… ca i-am luat zambetul, ca i-am furat voiosia , si i-am inlocuit-o cu tristete, fara permisiunea ei, fara sa-i cer voie…

Am facut-o fara sa-mi pese… abia cand m-am trezit singur, doar eu cu mine, mi-am  dat seama de crima ce am savarsit-o…

…apa rece… uitatul… meditatia… nu au putut spala pacatele… doar “ploaia spala pacate, macar de le-ar spala pe toate “… da’ acum e cald si soare, nici urma de nor ce poarta picaturi ce se vor avanta asupra pamantului, asupra mea… doar nori albi si pufosi, ce te indeamna la visare, la fericire… la iubire.

Dar iata ca m-am trezit eu, sa spulber mitul acesta al lumii, sa inlociuesc fericirea cu tristete… si nici macar nu stiu de ce… de ce am refuzat sa o las sa ma faca fericit, de ce am strans buzele cand dorea sa-mi picure fericirea strop cu strop… de ce sunt un imbecil atat de mare???

E ultima seara din aceasta scurta vacanta… de maine incepe scoala iar… si vin concursuri… si plecari…si alergat si oboseala iar… si lipsa de timp …

Vacanta asta a fost perfecta… am fost fericit pe tot parcursul ei…

totusi, ca sa ma respect, fericirea a fost, totusi, o sinusoidala .

La inceput mare….apoi s-a mai diminuat… apoi a revenit cu putere cand nu ma asteptam…

Imi place cum sunt acum: un adolescent cu ”my head in the clouds and my feet on the ground”…  care se bucura de micile

placeri ale vietii… nu prea mai vreau sa cresc..  mi-e teama de rutina ce-o sa ma cuprinda odata cu trecerea anilor, de moartea lenta ce mi se va numi “viata” dupa o anumita varsta, de uratenia ce o va aduce batranetea si inaintarea in varsta, de lipsa chestiilor mici si neinsemnate care imi aduc cate un zambet pe fata …as vrea sa raman asa , un ”mic nebun al marelui oras”.. si totusi trebuie sa cresc, sa incerc sa fiu om.. si sper sa reusesc, da’ asta numai voi o sa-mi puteti spune… voi… prietenii mei…

M-am folosit de aceasta ultima dupa-amiaza pentru a ma recrea ultima oara inainte de ”somn”… am mai

luat ceva muzica rock.. ca imi doream un anume tip de melodii, si nu gaseam

in comp, m-am jucat, si in viitorul extrem de apropiat cred ca o sa ma uit la un film…

P.S.: Era sa uit.. in vacanta asta m-am uitat la desene animate… stiti voi..”Mad Jack The Pirate”…dragute desene..

Zi perfecta… desi am umbrit-o putin la un moment dat, si imi cer sincer scuze, a fost perfecta…

In drum spre casa o ploaie usoara, cu stropii mici si reci, pogora din cer asupra-mi… iar eu, cu castile adanc bagate in urechi, cu ritmuri reggae ”topaiam pe

strada”…adica nu topaiam propriu-zis, da’ mergeam usor sarit, in ritmul muzicii

…si era atat de placut… se uitau cam ciudat oamenii la mine, da’ ce-mi pasa mie, eu iubesc viata si-mi place s-o arat, nu le convine, sa se resemneze cu ideea!!

Acum abia am iesit din cada, si scriu acest post pe fuga, intrucat trebuie

sa plec la un prieten pentru a dormi la el…

Am parul ud si moale, exact la fel cum era atunci cand cate o fata isi plimba

usor degetele prin el… are inca aceeasi culoare neagra, in schimb nu mai ascunde fruntea unui

copil ca inainte, ci a unui barbat in devenire… imi aduc aminte cand radeau de mine acele fete ca am un miros “de femeie” atunci cand ies din baie… eu dadeam din nas…si ele strangeau mai tare cate o suvita in mana…

si totusi, nu mai vreau sa fiu mare, vreau doar sa fiu eu!!!